Parole, chant, écriture, musique, poésie, scène, théâtre, ateliers de creation littéraire et musicale...
14 Octobre 2021
Dominique Ottavi
FESCH Versu
Adaptation en langue corse de Ludovic Baris
Salute à tè,
O tù,
L’Omu à a Manichetta
chì sà bè cumu frequentammi
Dapoi un pezzu
Pedonu di u Fesch
Misuratore allegru
Da i i so curridori, da e so sale
À pianaghju altu
Pocu tempu fà sale di classa
Salute à tè o Aristide U Nerrière
Chì ma rifrinscatu a mimoria Rinfriscà u desideriu di l’ancu
Vene à visità ti
Ochji à ochji
Senza ch’è
Da tè O l’Omu à a Manichetta
Sente mi
Ghjustu guardà ti in cioccu à cioccu Senza fallà
S’affacca u vaghjime
Cù e so scarpe villute
È tù ùn ti ne movi
d’un cigliu
Mi sò andatu ghjustu nanzu à a piove
Erate tale una rosa
À tagliu di u caminu petricosu Erate divina è sulenne è sularia È ùn l’aghju micca sapiutu Capilegnu
I nevuli si tinghjenu d’ocra
U listessu chì si pò vede da u tippale Ciuttatu pianu pianu
In l’acqua di issu mare
Indefinita
Senza rumore
Stirata
Sin’à l’orizonte
Ghjustu a pena chì sugeritu
Salute à tè, o tù chì riposa
Allanguita da tutta a to superba
À mani mancu
Duve a ghjente dice chì si trova, u core U to bracciu tesu chì allunsincheghja À l’aridittu di u polsu
ch’ai gracile
È chì pare esità
Trà abandonu è esitazione Destinazione di st’elementu Imprubabilmente
misteriosu
O a to palma aperta
I to diti tantu fini
In curolla
Trimulendu
U to pettu drittu scupertu
Cù dignità
A to tunica
A to blusa bianca
Di vestale
Duve s’arriposa
A lira
À mezu scamattata
O u to corpu lasciamentu abandunatu Trà mare è scogliu
O i to ochji chjosi
A to bocca à mezu aperta
O a parfizzione di e to labbre
È issu frisgettu serpa in i to capelli
O Saphò
Naturale micca naturale
Tenda ligera
O Joseph-Thomas Chautard
Mi inditeghja chì Saphò
Nò ùn dormi micca
Chì tù sè bella si vede
È morta è bè
Però
Bella tantu bella è bè in caminu Dighjà da issa sponda
Hè altu issu tipale ocru
Lesbos
O chì tù sè bella è bella da vera
Amore addisperatu si dice
O Phaon
Per quale avia di sicuru pigliatu a campagna E prode giuvanotte
O Sapho o u to corpu languiditu
Tantu desirevule
Chì risponde in tutta perfezzione
À u corpu languiditu ancu
Precisamente desirevule
Da u tipale ocru
Chì ti guarda
Chì tù guardi
Eru u Passante Senza ricordu N’è speranza Solu passante.
Aviu tantu sunniatu
Tuttu passante ch’o fussi
À modu meiu
In issu palazzu
Palazzu à u senzu primu
A ringraziavvi
O Madama Cristofari
O Mario U Sepulcre
Eccu mi da e galerie
È e sale di u Fesch
Spassighjendu mi in isse sale di mele Venandu à u scontru
D’un altru eiu stessu
Caravagescu
Ogru mischiendu
Nutritu da frutti multiculori Insensibuli
Sò campagne d’Italia
À u bisognu campagne di pub
Da e quale fù
Pè a prima volta
In Wateloo vintu
Simu noi in Austerlitz
À sempiternu grognards
In cerca da u puntu di partenza Vultati nant’à i camini di a luna À coglie fiori è curone
È ghjaciature
Insensibuli è sereni
Tale ritelle di sta machina ugliata cum’ellu ci vole Ùn essendu più pinserosu
O cusì pocu di Joseph
À mezu à retu di i sciabulori
O Joseph in a to carretta
Chì empie pocu à pocu
Tele di maestru
Micca prese à i nemichi nò
Ghjustu affezziunate da ellu
À a tuntia
O Joseph Fesch, figliolu di François
Di bala
È d’Anghjula Maria Pietrasanta
Da quì
Ti saria piaciutu à nasce quì
Ch’ùn avaria pussutu
Dici
In i to nizzulimi di u parchì micca
Cuntinueghji
U gran Tiatru Di l’inutile
È di u futile
À gran’ rinforzi Di bugie
è tralalà
Saramu stati tranquili è impazienti Prissati di fà avvene
Ciò chì rivene
Provu
Stocu
Sempre e soluzione imparfette
E più ch’è parfette dinò
È mi arriguleghju à spessu à a facenda Facenda amata ridundente amara
È in tuttu questu chì piazza accupa dunque U ghjuramentu meiu à u filu di a spada Serpa in i nivaloni
I nivuloni invadenti
Chì si troncani à duppià mi À mani manca
O pocu impreme
Innò a sapeti bè
Sò natu in e stelle
Una matina di veranu
Quandu l’arimitu tontu di rabbia
Si manghjò a manichetta
Da a mani manca
Pinsendu chì si trattava di i diti soii
Cum’è ti tengu caru O l’arimitu
Cum’è tù manchi à u me quotidianu
È in stu palazzu duve stò
Cum’elli mancani i ciambellani
E so manichette bianche
E gosce nudi musculate
D’un vechju omu à l’angunia
In l’attrachju verde bronzu
À l’appiatu
Ùn avaria micca fattu a scumessa nant’à ellu Ùn mi l’anu micca dumandatu
Ricusu d’esse cunvucatu
Invitatu di raghjò
Passente sculiscendu
À nant’à e dale di l’eternità
Chì hè a mo vita
Quandu mi ne scordu di dì eiu
Eccu ai dettu
È contu à quarta misura per tè
Pè disciffrà ci
Ùn sò quale speciosu Argumentu
Assentatu
À ora di punta
Chì finisce sempre à vultà Vistutu di bisgiu
Di surrisi lanciati
À ghjuvore
Versu quale ci vole
O Leda, tù sonni a carica
U cignu ùn hè ch’è u segnu
Parfettu di a to gioia
Culurita da a languidenza un pocu trista D’esse vivu
In piena vita
Ribombanu i sussuri
À nant’à e stese teghje
Duve u ribombu ch’elli facenu i to passi Hè quellu d’una sunate imprecisa Intrepidu
Di bona lega
O u villutu rossu di e banchette Esaltantu cum’è un prufumu di festa Classiosa
Semu in a cursiva
Un pocu oppressante
D’un battilone
D’un ferry à u portu
Mutore bufunandu
Tenendu ci à ogni opara
Senza alcuna sclusione pussibuli
À ogni sala
O voi chì entrate quì
Lasciate ghjà a vostra culera
À u spugliatoghju
Sè quest’ombra
Passandu à nant’à e macerie D’un batellu arriunatu
Semu torna in vita
In vita bona
È l’arte a ci rende bè
Di u graffitu è di u zolfu
Di e sgringulate d’ughjetti preziosi Culori acquaria onice
Lame suttile
Quelle d’un tarottu imprununziatu Mancu una risa, un surrisu ancu Ognunu si ne stona
Chì quì u tonu
Mai ùn tona
A notte d’inguernu si ne vene Quaghjò in a corte
O a statula di u Cardinale
Si pò guasgi avvisà da u sopra Issu cranu ridiculu
Chì si pare placidu
Ussenu un pocu
Semu un vita
U settesimu circulu
Da l’infernu à quattru mani Populatu d’elefanti
À quattru candelle
O l’ardente circandu ad aghjunculà
U so bellu ulanu
Chì nun pò ma
Impastughjatu da u so sciaccò
A so sciabula chì piglia
Malgradu l’aiutu infuriatu di u zitellu
Si spazianu e culone
Davant’à l’armata di i cavaglieri
In caminu versu à u mare luntanu
O l’adurevule servucciu turcu
Chì s’appiega à purtà chjesalmente
Cù precuzioni
A purtata operata
Duve truneghja l’imperiale
Teiera
O quiss’arte di taglià e mine
In quattru
Alza u ventu a bianca banderola
Chì si ne stà quassù à u sopra di a torre grisgia Chì dumineghja e muraglie ocre
Aperte da una nobile porta
Arruvinata
Ùn ci vulia tantu corre apress’à u biotu
À u sonu di u falzu cornu
Sciabule sbucculate
Vense dopu a malincunia
Luntanu dopu à e ruvine
Ùn hè vera O Giaquinto
U trè maghji allinguatu
Da cusì minuscula traglia
À u pede di l’orgugliosu palazzu
Chì sbarsa
Annant’à u molu
Duve si mufrignanu
Ghjentuccia
Abbisistita
Ma fiera quantunque
Sicura di ella stessa
Di i so attori camarrati
Simu cum’è si diciaria
L’ultimi di i primi
È a furtuna ùn faremu
Ghjustu bombanza
O i canoni spenti
Annigati in a mazza
Assicurandu u mantenimentu
U strangulamentu in u nassu
O sta furtuna ridicula pè una sorte Sigillatu da a ghigna
O u spaventu di i cretini
À u ventu di u diventà
O e mascine di guerra
Sunniendu di Cythère
Ùn simu micca i più fieri Manc’appena
Solu i più efficaci
U so fronte
A so bocca storta Ùn dumandava ch’à esse intesa
Cusì e traccie
Si sguassanu
I fumi bianchighjeghjanu Pocu à pocu
Nant’à u celu turchinu
Duve correnu i bianchi nevuli Maravigliosi
Chì ti sburlanu l’anima
Una torre
Duie torre
Un porticu
Un’oria
È mila cavalli
Senza cavaglieru
Si ne vene a notte
Si chjottanu e bandere
Versu à a terra
Marturiata
Sanguignulendu
Miraculu
Impronttu
Manere
Evviva a Sposa
O Il Pomarancio
L’anghjulu di a tuntia Drappatu di a robba
Cabile
Ale berbere
U dittu stesu
Contr’à a maledizzione di i celi L’Anghjulu decadutu
Ma u so pede
Nant’à a ferita turchina
Chì u leghjitimeghja
À u dittone disulidarizatu
Di l’altri
Eccuci à l’alba
D’un vicinu stranniu
E basse sò cugliu nate
L’ordini venenu da quassù Nimu ùn si scumputeghja
Nimu ùn pudaria Malgradu a culomba Annunciatrice
D’un’ epifania
Gloriosa solu da u nome In fattu dighjà trista Cosa cerca
Cusì
L’ochji amanduli
Nant’à issu cuscinu lussuosu
A terra
Atteritu
Listessu à l’anghjulu tristu
È issu veculu di nascitoghju
À a prumessa
Duve dighjà l’aghjacittura reale
Di a so gloria Impensevule
U missale apertu
Nant’à u so capu
I nevuli
Sposanu
A culomba annunciatrice In gloria
Pò si scureghjanu
È scuranu
Sottu à u villutu
Bronzu
Più à i so affari
Eppo a morte vene
Dicianu
Ùn andate cusì prestu Ùn hè ancu cadutu u celu Nant’à i vostri capi
Ma pò vene
Aspittendu
Rimittite e vostre barette In u sensu bonu
O San Ghjilormu
A teni per tè
Ochji rovesciati Bluccati sempre Nant’à un celu assentu Fiori è frutti
A me patria
Furibonda scema
Ritruvà
Ripruvà u gestu
Miticulosu di u pittore
O Fesch u me Palazzu
Cumu parlà di tè
Osinnì in modu di l’invucazione Invucà
Magnifià
Diluà in u spaziu
U dittagliu qualsiasi D’un pinnellu Rivolutu
A sò fà sensu
È u senzu a me renda bè
Siate felici
Siate clementi
Vasti è fieri
Cum’è sta galeria
Chì scudizeghja
In a luce di a periferia
O u Borgu
O u Borgu
Duve i populi falati da i paesi Tastavanu nanzu à e gioie
Di ciò ch’ùn era ancu a capitale, Chjosa in e muraglie
Chì u to imperatore di nipote Cacciarà
Una casa gialla Trà a cità è u mare Chjarasgi fiuriti
O solu entra in u Palazzu Fesch Girà a statula di u cardinale
Da a manca
O da a dritta
Avvisà si ch’è di modu rituale Si face da a manca
Ciò ch’ùn hà significazione Altra forse ch’è i palmi
In e so casse di legnu Nant’à a splanada vasta Vicina
À a capella Imperiale O a sala Fesch
Sò parechje à l’arrestu
Davant’à a « Napoleone à nantu à u so lettu di morte » Di Denzil Ibbetson (1788-1857)
Unu di i so carceraghji ?
Eppo « Tumbuttu di Napoleone »
In Sant’Elena
In u valle di u geraniu
François Edme Ricois (1795-1881)
Splendida miniatura
Troppu bella pè esse vera Eppo l’ubeliscu
Cù l’inclusione di legnu A cascia
Di Nabuliò (Anonimu) Patineghja a neve È u ghjacciu stà Hè un campu
V astu
Tale una culata
Di sfraiata
Ma piana
Ùn ci manca ch’è u tronu
Reale
Imperiale
Impermeabuli
O l’Hermaphrodite chì cerca e so chjave À u fondu di a so cascia
Duve ellu stà
Nudu bell’intesa
Nuda bell’intesa
Pane è Circulu
Petti
È bitta
Monsieur Coubet
Face nice di vede da luntanu
A barba tagliata bè
Di punta
Pablo face patafii
Di rena
Cullizziuneghja berlinghi
Multiculori
Biglie di vetru
Traslucide
Minacenta
À l’invitati
Però avvenante
Venuti sopr’à ellu
Nant’à l’andatu buccolicu
Simplice andatu
Settimanale
O l’Omu à a Manichetta
Oghje
Sottu titulatu : A Cuscenza O nippone ridiculu
Chì li face pendante
È ancu Gringoire
Sorte da u lettu
Visatu da Giacomoni
O a sirenuccia
Inghjinucciata
Affabulata di maschi è di palmi
Di ciuttà
Duve hè passatu
U tubà
O Parmiggiani puntu d’interrugazione À nant’à a l’arechja dritta
Riposa nant’à u biotu
A so testa
À mezu à
Belli nidi
D’acelli
Un altru nidu
Di fili spinati
L’avene hè un rinaghju
Di rena
À l’infinitu
Cù batelli per sicuru
È barche
Fiascate
O riposu
Venenu picculi omunculi
O licenziamenti pagati
Urdinarii
Minucciati ancu più
In sta immensità
Duve brulicheghjanu
Furmiculi satisfate
Di pett’à l’imense ombilicu
Di plasticu biancu
Minaciendu
Chì minaccia
Minaccia senza fine
Ancu di più
Benedettamente
Senza fà mottu
U gestu qualsiasi
O l’Architettura di i Murandi O l’Oru ridondandu
Di l’epica passata
Chì paria felice
Sicura d’ella stessa
Per l’eternità
Senza succezzione interrotta Di ghjorni
À a quale ci vuleremu subbitu Dà un senzu
Si marchja male in u deltà
È si pichja l’acqua
Cum’elli facenu i zitelli L’arburu chì gira
Ùn piglia muzzu
Nant’à a via di petre
Di legnu
Di sterpe
In pezzi ceppi
Ci ne mena
O fesch
Eccu mi oghje
Indesirevule
O Presidente di a Republica m’hè passatu davanti Da u stomacu
O Léviathan isulanu
O batellu allucicatu
Annant’à u me capu
Naturale micca naturale
Picasso ghjoca à i biribbì
À a bucciata
Nant’à e dale salvatiche
O cusì bè chjamatu Palazzu !
Chì hè sta torre
Supranandu a piaghja
Iss’altu vangonu disertu
Duve si battenu
L’incertani
D’una battaglia
Innamurata
O allora
Trè essari improbabili
Liati stremamenti
Da e fundazione stesse Fauna cavallu acellu Radichju
O vigna di Zeuxis Parfettamenti penti Chì l’acelli
Vennenu à manghjà li
O cervu valandu deliatu
In issu paisaghju senza zitelli
È per causa
O Maghjestà appauranta
Issu lacu di muntagnu
Di lachi
Di diserti
Di mari
O l’immensità senza cunfine
N’è fruntiere
Però
Minuscule
Cum’è piattate
À l’inghjò
Solu segnu d’una prisenza umana
Trè cammini accese
L’una stuppa a so fumaccia
Ocra quand’ella tocc’à ella
Tutta pietinata
Tutta infama
Scurdata
Lasciata da cantu
Eppò s’induvineghja
Quassù à dritta
Cumu ùn l’avia micca vistu ?
Un inseme di palazzi
Cum’è fabriche antiche
Cù e so torre di cammini
Duve a fumaccia si mischja à u paisaghju Sott’à a caduta di l’acqua
Duve l’acqua corre da par tuttu Tranquillamente
O lachi immobili o vapori d’acqua
Figuri ripetati di a caduta immobile
A matrice primordiale ?
Dui pini pussati cum’è à u so ghjudicatu Sott’à l’altu pughjolu
Cori feriti
Infini di a perspettiva
Atolls sanguignulandu
O Picasso Nabuliò
Mescia è sopracigli
Suldatu o suppa
Piscina
Filmu
Si marchja nant’à u mele
Si ciutta in un universu di mele
À tutte e principesse tutte e carezze Sta lente lanterna
Chì aghjurneghja a stella
A puccia à l’arechja
pè a me bella
Assulanata
À a terrazza di u Grandval Nonscialante
Apparente
Energia ramassata
Bia à a buttiglia
A Pietra
Senza piantà d’accende e so sigarette Dura cum’è i so botti
Tende cum’è i sogni
Ch’ùn cerca mancu più
À piattà
Gonfanoni di a so solitudine Affirmata
Rivendicata
Senza esbruffa
Simu à u mondi
Tali quali
Sò andatu
Nanzu ch’ellu piuvissi
Si culorenu d’ocri i nevuli
Ancu
U stessu chì quellu di u teppale
Chì si stende senza mughju sin’à l’orizonte Mancu mustratu
Ghjustu sughjeratu
Riposa a sonna
Magnificamente alanguia
À manu manca
Quellu di u core
I nevuli di u silenziu purpru
Duve si perdenu l’anghjuli scianchi Sott’à e stelle pruttetrice
Simu di’ssu silenziu definitivu Ch’alcuna musica
Ch’alcunu cantu
Ùn venerà disturbà
Si delitenu e stelle Intenziunalmente
Furzemu u trattu
Postu ch’elli parlanu d’elli i stiletti Testimonii parfetti di a sufficenza D’un’epica terribile è rigrettata
Pè a gloria indescrittibuli Chì fù a so marca
A so gloria
È a so billezza
A buntà allora
Era rileguata
U bancaghju di l’affari dumestichi Bastava à parè
Mai scusà si
L’impronttu fù a regula
A furtuna di i ghjunghjitticci
È di e streghe
Ghjustu ùn lascià micca l’emuzione Impurprà i nostri visi
I nostri accimati
I nostri sottu legni
L’insegna di a rivolta
Ùn hè ancu surtita
Di i misteri
Da liò
Duve ti fece, Fesch
Primat
Di e Gallie
Erate tale
Un panni Battandu l’ale In u ventone
Cuntristevule È redenttore Biancu
Imaghjineghju sti banchetti In i curridori in ruvine Duve e piccule capre
Si delettanu
À zozzò passa tempu È s’annoia u tempu Dapoi un pezzu
Chì corre
Passa à l’appiattu
À l’ombra di e torre
Di i l’acqueduchi
Di i Trianon
Mâchicoulis
Armate di a distrada
S’usa solu u tempu
D’ùn vulè mai piantà Dumandà a treva L’armistizia
Passa u tempu
Perde a fede u tempu
In tempu reale
Inventandu d’un colpu
A bella melanculia
A lassitudine di campà torna Eccu ci custodii
Di u tempu
Chì ricusa di stà ci à sente
d’imprestà ci l’arechja
A saparemu un ghjornu dà li raghjò O Picasso à nant’à u to scambellu Finalmente tranquiliu
O Fesch
T’imaghjinandu
Sott’à i tratti
Di Jean-Jacques Beucler
U direttore ben vistutu
Di l’Istitutu Francese d’Alger
Chì mi ricivò nanzu
Cù i me cuetani
À issu bellu Veranu di i Pueti
Cù sta fastuosa simplicità Bona è bella
Di mele
Hè u veranu di e battaglie Navale
Usservate à a gemella
Zattere medusale
Abandunate à i marini
À i nostri antediluviani
In stu mumentu di stupidu anghjelucciu Chjapputi
Facenu a gioia di i fratelli
Parentele sbiguttita
Eccu ci sott’à i pianaghji pinti D’un palazzu
Chì si vulia eternu
Senza cuntestazione pussibuli À a lisiera di l’illusioni Ricuntemu à nant’à i ditti
E nostre furtune di sorte ci ne
A neve
A luna
A notte Trà i panni
U cardinale, u vivu, u temerariu, debunariu Hè un malignu
Ùn si n’andarà cusì
Sin’à quandu l’avvenimenti ùn a vuleranu Piglieranu u so tempu l’avvenimenti
Bella liziò à u nostru locu
Noi ch’ùn sapemu micca
Ùn avemu mai sappiutu
Mai issu bellu ghjuvanottu
À a barba ghjovana
Avvicineghja u so beitucciu delicatamente Di l’anfora chì tene
A paisanuccia petulante Accarizzandu da l’ochji
L’eternità hè quì
Cum’è d’abitudine
In è da i gesti
D’un quotidianu inventatu Osinnò
magnifiatu
Eccu ci dunque
À a l’orice di l’esse Quì in i nostri ghjorni Trimuleghja sempre
Eru
Passantu Senza ricordu N’è sperenza Solu passantu
Ghjoca u ghjornu da a finestra À u luntanu i batelli
Si sò calati di ghjornu
Stà sta luce
Timida
Da darettu à e tinte
Chì mi ricunsiglieghja
Cù u reale
Eiu da darettu u mo vetru Calchì nota
Di musica scunnisciuta
Chì risona ancu
À l’attrachju
Di e sale cardinale
Di u Palazzu
O u me Palazzu
O Diogène per favore Smettila
Ùn faci u scemu
N’è u tontu
Ùn predicheghja più cusì
U falzu
Pè sapè u veru
Cu’mè dicia a purtinara
In issi tempi detestevuli duve
À u modu di l’assemblea sicreta U soffiu di u ventu
Finiscianu à entre
È a vita
Stende i so bracci
Move e so ghjambe longhe Useghja da tutti i strataghjemi Ma ùn ci credu
Simulacri è danza di u ventre Discorsi pronti
È pronti à cunsummà
A vita si ne andata
Cù a so dignità
U so per ellu
A so gloria
Maiestosa
Ma induve ?
A si pigliò cu l’asgiu a furesta
À annt’à i scogli muzzosi Incunsiderementu
A tuntia ùn hè micca à e cumande Sta mane
Hè chì l’avemu
Tagliatu i mani
Per ch’elle ripossanu più prestu À u più malignu
Aghju amparatu u tempu
Chì ti duvia vultà
Ma eru dighjà partitu Abbaghjanu à a luna e cornemuse Avemu cunfiscatu
À u giovanu bellu bravu
A so spada troppu maiò
È troppu pesante
Per ellu
Miraculi in Papuasia
Chì ci vole à pensà
Aspettu u ghjudicamentu
A decisione finale
Di a Curia
A sola abilitata
Regna u silenziu
Di climatisatore
Di falsu bonore Alambicatu
Nemenu cunsideratu
Cù l’attenzione a più maiò Aghju avutu u male
Ad assimilà i dati Mi infileghju
Trà e goccie
E parolle
I morti
E frase
E tele
A so puntuazione Dinamitata
Cù metudu Circunspezzione
Senti i telefoni
À u luntanu pienghjulà I batelli à u molu Runcà
U so annoiu
Chì li face fumà
Tale spinghjifochi Pulmoni brutti
Eccu mi
à l’ascosu
Di u me bellu Palazzu Cardinalissimu
U brama dunque Lancinandu
Di batelli à u molu
Ci eramu persi
Nant’à a strada
Però eramu u sensu Eramu u sangue
I falsi cundutti
Dighjà vechji
Nanzu
Chì fù stabilita
Eramu a sibula
È a sibuletta
Chì si stende pianu pianu E so terre
U so dumaniu
Par di là u mare
Quandu a brama
Lancinandu
Di i batelloni
À u molu
Ti tafuneghja u core
I pueti sò isse mani
Chì laparianu i diti
S’ellu ùn ci era u ventu fretu Ch’ùn dice nunda
Chì và
Ella
Hà per mantellu di sacru
U celu interu
Chì l’accompagna
Nant’à a so marchja à u tronu Imperiale
Riculata di u mare
À rumbu di rame
Sott’à l’ochju languidiu
Di a sirena
Ch’ella hà pigliatu pè cummare A sà megliu ch’è mè
A musica
Chì u più prufondu
U più schietu
Di me stessu desideriu
A mi ghjoca
Senza cumportu
N’è manere
N’è ustentazione
In a galeria
À i busti bianchi
Culà à u fondu
U ditu alzatu
Di Ghjilormu
O Rè di Westphalie !
Mostra ùn si sà
« Piatti à guanti »
D’argentu durati
Ciselatu
Una tabatiera
Erotica
(Marie-Louise è Neipperg ?)
Issu coitu nant’à un cavallu
À prima vista à u galoppu
È ch’ellu staffileghja
Quand’ellu abbisogna
A so catina
Fora
Da darettu à a tendina
A ghjerba di l’amiragliatu
Piatti à guanti dinò
Rittangulari
Uvali ancu
Nant’à pedi
U sole fora
S’aghjaccia
Di u Cardinale nant’à a so statula Drentu
U ghjucadore du Guzla
Egitta
Da Monsieur Paul Leroy
O Djellaba gandoura
Turchinu marezzatu
Collu arrazatu
Quattru corde à u strumentu
Ùn si sà s’elle sò
Simplice o doppie
Riliate tutte
À un simplice pitone di legnu
À u culu di u strumentu
O bellu musicantu à capelli longhi Micca frizati nò, crisputi
Falendu in volute
Sbarsandu di u spigliatu
Opera brudata
A manu dritta pare d’esse à l’opara S’arriposa di manera loscia a manca Nant’à u manechju
È issu tazzu di pullami
À capughjò
U piumame ancu frescu è bè
O fauna à u bichjeru di vinu
Una cuppa infatti
Ch’ellu alza manifestamente
À a salute di u passantu
O à u tempu
Darettu à a so tesa
Trè vele ramentanu
Sott’à a panza di l’acelli di u mare Sopr’à una cria improbabile Vighjata da a muntagna turchina Affaccandu da u mare
Cum’ellu si deve
Curu à issu mumentu Duve e parolle
Mi ripiglieranu a manu
Entru in ranzu, ch’ùn aghju mai lasciatu. Malgradu l’inghjunzzioni ripettute. N’è un kapò. N’è un ghjacaru di guardia, n’è un meli-melo. N’è un bè propriu nant’à sè. N’è un passore di piattu. Solu un omu solu. Incavichjatu à a so propria divinità. Attivandu la senza fine. Senza vergugna . S’ella ùn vi piace. I me Signori. I me sanguidori.
Inghjò in a corte
À l’umbria di u Cardinale Scrive à punti chjosi
Par un dettu
A me bella
U me bellu zogliu
À me stessu
Cum’è s’ellu mi vulia Passà davanti
Ciò chì ferma di u tempu Umilmente losciu
Dilusu nanz’à tuttu
Senza rimorsu
Senza rigrettu mancu Solu in equilibriu benettu Trà e voglie
È l’amarezze
Poveru cum’è Job
È riccu dinò
Malgradu l’anni
Di tutti i pussibuli Inintelligenti
Satisfati d’elli stessi Felici nè
Eppò si ne fala in corsa
E marchje salvatiche
Versu à l’Imperiale Capella Ùn possu esiste
Senza a splendore
Esiste hè ancu dorme
Sin’à u celu
Da u sopru di l’anziana scola
Cù sta disinvultura sacripante Data in sacrifiziu
À u ghjornucciu gloriosu
Chì si pesa in a corte
Duve hè a to statula
A gioia chjama à a gioia
L’anima insegna à l’anima
A furtuna tomba à a morte Quandu si piglia u testu in sè Cunvucandu a so propria morte Chì si intesteghja a so destinata Chì si face sintinella
Bocca in cantu
O a me turturella
O intestuà ti
Curu issu mumentu
Duve e parolle
Anu da ripiglià a manu
Issu desideriu mai sbugiardatu
« Avà ch’aghju trovu
Tutte e risposte
E dumande anu cambiatu »
O tù, Marie Dominique Sampieri)
A puesia ùn saperà esse viva Ùn esiste solu murandu Fendu more
U vichjarellu
L’anima vechja In mè.
O Fesch
T’aghju da dì
Sì tù u sacripante Tuttu cardinale Chì tù fusti
E di e Gallie
U Primu
Nun solu
L’avia vistu vene
A timpesta memorabile
U colpu di tabaccu mastudonticu Mustruosu
Si mettia u golfu in filaccia
I so pentoni schiattati
I so batelli spunciati
Cinati nant’à u cantu
In pendicagliuli
Ancu una semi rimorca
Biancu lettare turchine nant’à e coste E so pagliote
O camini di i duganieri
O bastimenti
Senza sottu sopra
U primu purtatu
Fù u Palazzu di i Cungressi
Eppò a Gara Marittima
Un batellu giallu
Tuccatu culatu
Pò u to Palazzu
Cuminciò à pindiculà
Fece precauziunosamente
Pianu
Voltu faccia
Nant’à u so zogliu
Largandu u passaghju
L’Imperiale Capella
Lasciandu darett’à ellu
Pè i zitelli di u Borgu
L’impusante bibbiuteca
O i so incunabuli !
Pianu si messi à u mare
Derivò un pocu
Gisandu, mufrigandu si Rilivendu si pianu Cardinalissimamente
Nanzu di stabilisce u so gitu È di piglià a misura
Drittu
Versu à a surtita di u Golfu
U principiu di u largu
Di u largone
O u pilottu chì corre appressu
Chì si richjappa
A so videtta bianca
U si alza à bordu
Si cunnosce a manovra
Pensi
Drittu versu u largu
L’altu mare
À u passaghju di l’Isulella
Ti vidimu Cardinale
Installà ti à a prua
Figura di prua parfetta
A to statula
di a corte di u museu
O tù
In cattedra è in ossu
In veru
In verità
Ziffrà i ducumenti
E scariche d’usanze
È quale hè u Capitanu nè ?
O u Cumandante !
U veru
L’Omu à a Manichetta
Pò andà à riveste si
Ustinà si à squadrà mi
Ùn hè Cardinale chì si vole
Ùn ti ghjunghjerà mai à u talorcu
Ch’ai si dice fine
O Cardinale
U me bellu Cardinale
Imbarcatu à bordu di u to bordu
È chì abbiacheghja
Franchendu e sturiette
L’analetti
Versu u grande largu duve tutti si abbulisce E sturiette l’analetti è i falsi pari
E bellezze e desesperanze
O u grandu largu
Issu Tuttu chì hè u Nunda
Ch’è tù urduneghji
Da l’efettu di a to corsa stessa
Corsa pianu d’un cursariu À u serviziu di sè stessu A so propria causa
Quella chì s’hè data
À a quale hà sappiutu rassegnà Cundiscende
O tontu u me Cardinale
Fenu d’ingannu
O tontu in u grand volu Di marangoni
D’agule
Di gabiani
D’acelli bianchi è d’altri
O a squadra d’acelli di mare ale sott’ale O quelle di l’acelli di terra !
È voga a galera
Tontu versu u largu
Versu u Tuttu
Versu u Nunda
Fiacculante
Ti n’arricordi ch’à a punta di u largu
À u largu di u largu, al di là di l’orizonte D’un colpu si ferma u mare
È a pianeta
Hè caduta in u biotu cosmicu
Populatu di polvare
Di stelle
Di dii, mezu dii, eroi
Bravacci à a to manera
Umani, troppu umani
À a to maghjina, u me Cardinale Inarchittatu nant’à u to cargu
Ch’ùn hè solu tè stessu
Micca tantu stranniu U ciuttone
Ùn t’abbadda quessa O Fesch
Tuttu à e to maraviglie
E to rutilanze
Strinte in i to fianchi
Duve si scalineghjanu i to ponti
Ch’è t’ùn pianti à trascorre
Di u più altu tuccandu u celu
À u più bassu, à u rasu di mare
Da u più bassu à u più altu Anelente
O Ponte Nabuliunianu
O Ponte Primitivi taliani...
O Fesch Infiacculatu
O Infiacculatu
Addisperandu
O Cardinale stravagante
Chì ci porta da fole in canzone Fesch si ne và in crucera
Tintu Prontée
Chì voga, voga
Chì fila, fila
Bravacciu piratu
Versu d’altre chimere
D’altre isule intechjevule
D’altri mari D’ussidiani
O allora al di là di l’orizonte Cum’elli l’imaghjinavanu l’Anziani Ùn t’affundeghji in u biotu Intersiderevule
Intersiderale
U to cargu ridiculu
À u calore di i to fianchi
À i multipli ponti
Pentoni entreponti
Ùn vi ne fate, l’Anghjuli !
Hà i so dui paracaduti
U dorsale è u ventrale
U tontu Protée pensa à tuttu
È ellu s’intuntisca !
S’intuntisca, s’intuntisca dunque
Di più bella
Versu à e to metamorfose
E nostre parsunale metamorfose Ma guarda ci ab eternu
Per piacè
L’Omu à a Manichetta !
O tontu, tontu
Tontu Protée
Tontu, tontu
Protée tontu
Sopratuttu ùn metti micca manichetta Omu di u ventu, bellu bastimentu Avventatu bastimentu
Ancu scortu però
Solu tontu
È ghjè dighjà assai.